În fața naturii dezlănțuite, există două opțiuni: să privim neputincioși sau să facem ceva. Colegii noștri au ales a doua variantă. În urma inundațiilor devastatoare din Moldova, au decis să meargă acolo unde era nevoie de ei. Motivația a fost simplă și profundă: să dea o mână de ajutor celor care și-au văzut munca de o viață luată de ape.

„Am simțit că trebuie să ajungem în zonă pentru a contribui, măcar cu puțin, la eforturile de a-i ajuta pe cei afectați,” au spus ei. Și-au făcut bagajele și au pornit spre zona calamitată.

Imagini greu de uitat

Ceea ce au găsit acolo este greu de redat în cuvinte: gospodării întregi măturate de ape, curți pline de nămol, oameni care priveau neputincioși ruinele a ceea ce fusese odinioară casa lor. „Nu îți poți imagina decât dacă ajungi acolo. Am văzut oameni rămași fără munca de o viață,” povestesc colegii noștri.

Două zile de muncă pentru două familii

Ajunși în zonă, s-au înregistrat la Centrul de comandă ISU, locul unde voluntarii și forțele de intervenție primeau misiunile. Acolo, echipa Autonet a fost repartizată la  două familii, din Broșteni și Neagra, afectate grav, fiecare având nevoie de sprijin urgent. Timp de două zile, colegii noștri au lucrat cot la cot cu localnicii: au curățat spațiile acoperite de viitură, au refăcut rețeaua de apă curentă la una dintre gospodării, au redat viață unui atelier plin de mâlul adus de ape și au decolmatat un rezervor pentru păstrăvi, sufocat de noroi și aluviuni. Fiecare acțiune a fost făcută cu gândul de a reda un strop de normalitate acelor oameni.

Nu au fost singuri

Colegii noștri fac parte dintr-o mobilizare impresionantă. În zonă, pompierii, polițiștii, salvamontiștii, jandarmii, instituțiile statului, ONG-urile, voluntarii și numeroase firme au lucrat împreună pentru a ajuta comunitățile lovite de dezastru. Unii au adus alimente, apă și haine, alții au oferit utilaje, au degajat drumuri sau au ridicat adăposturi temporare.

Această forță colectivă a arătat că solidaritatea nu ține cont de uniformă sau de funcție — ține de oameni.

O lecție pe viață

Dincolo de munca fizică, colegii noștri s-au întors acasă cu o amintire care va rămâne vie mult timp: atitudinea pozitivă și puterea oamenilor din zonă. „Am rămas surprinși cât de puternici pot fi, chiar și în astfel de momente grele,” spun ei.

Iar mândria de a face parte dintr-o echipă care s-a mobilizat exemplar rămâne un sentiment greu de egalat.

Misiunea colegilor noștri în Moldova nu a fost doar un gest punctual de ajutor, ci parte dintr-un efort comun deosebit. Dincolo de efortul fizic, ceea ce a contat cel mai mult a fost mesajul transmis: oamenii nu sunt singuri în fața dezastrului. În astfel de momente, solidaritatea devine mai puternică decât apele nestăvilite, iar comunitatea — fie ea locală sau venită din alte colțuri ale țării — devine cel mai puternic sprijin.